A doua ediție ECHOES - Festivalul Internațional "Aurel Stroe"

            

A doua ediție ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe” se va desfășura în perioada 5-7 mai 2025, în București, cu trei concerte programate la Institutul Francez din România, Institutul Cultural Român și Universitatea Națională de Muzică din București și va include proiecția filmului documentar „Aurel Stroe”, realizat în anul 2 002 de Bernard Cavanna și Laurence Pietrzak. Filmul a obținut o Mențiune specială a juriului în cadrul Festivalului „Classiques en images” (Paris - Le Louvre, 2003). Programul artistic al festivalului va fi susținut de muzicienii Noëmi Schindler (vioară), Daniel Vots (violă), Christophe Roy (violoncel), Radu Greluș (clarinet), Emanuel Rupă (clarinet),  Andrei Văleanu (clarinet), Christophe Henry (pian) și Cristiana Mihart (pian). Intrarea la concerte este liberă, în limita locurilor disponibile. Acest festival – inițiat anul trecut de Maria-Clara Brumariu, nepoata compozitorului, la 15 ani de la moartea bunicului ei – va continua să aducă în atenția publicului moștenirea excepțională a creatorului de muzică contemporană Aurel Stroe (1932-2008), care cuprinde aproape șase decenii de compoziții. Aurel Stroe a fost distins cu premiul Academiei Române în 1974 și cu Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze, în 1991. De asemenea, a obținut Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în 1998, iar în anul 2002 a fost laureat al prestigiosului Premiu Herder în Viena. Aurel Stroe declara cu modestia caracteristică marilor spirite: „Opera mea trebuie văzută prin prisma acestor legături – uneori penibile, alteori periculoase – pe care am încercat a le afla (fără a face din aceasta un scop în sine), între lumi care cândva au fost împreună și între care s-au așezat cortine de fier, s-au format prăpăstii. Marea mea satisfacție a fost primirea Premiului Herder în 2002, tocmai în calitate de constructor – prin muzică – al unor punți între civilizații diferite. În Laudatio rostit cu acest prilej de Prof. Dr. Reinhardt Lauer se spunea: «Ceea ce realizează Aurel Stroe în muzica sa este nemaiauzit, nemaiîntâlnit. El dorește o punte între diferite culturi care să oprească așa-zisul război între culturi și speră ca, prin manifestul său artistic din 1999, intitulat Ästhetik und Grundstrukturen, să aducă unele clarificări în domeniul culturii și al mentalităților de comunicare între ele. [...] Deși muzica sa este melodioasă la suprafață, structura lucrărilor sale este matematică și ontologică. Și acestea toate i-au adus o reputație internațională, care înseamnă și inventivitatea, și gândirea filozofică a unui compozitor pentru Premiul Herder.»” (Extrase din cartea „Timpul nemântuit. Paradigme culturale în muzica lui Aurel Stroe”, de Ruxandra Arzoiu, Institutul Cultural Român, 2007.) Aurel Stroe a început să studieze compoziția încă de la vârsta de 9 ani și a învățat sub îndrumarea unor muzicieni importanți, din România și străinătate, precum Marțian Negrea, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen și Mihail Jora. Cariera sa îndelungată s-a desfășurat în România, SUA, Franța și Germania.  În 1968, la invitația Guvernului SUA, a vizitat mai multe universități americane pentru a descoperi informații despre muzica asistată de calculator. A fost compozitor rezident în Berlinul de Vest (DAAD), între 1972-1973, și a predat orchestrație și compoziție la Universitatea din București, precum și la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, Strasbourg, în Darmstadt și Bușteni. Ministerul Culturii din Franța i-a solicitat multe lucrări, compozițiile sale fiind foarte apreciate și interpretate în mediul artistic francez. Discipolul său, compozitorul Bernard Cavanna, i-a dedicat de-a lungul anilor mai multe proiecte, inclusiv un disc lansat în acest an, care va fi prezentat în cadrul concertului de la Universitatea Națională de Muzică din București și care va avea lansarea oficială în România în octombrie 2025. Aurel Stroe a plecat din România în perioada comunistă, dar a revenit după 1990, când a început să organizeze cursuri de vară în Bușteni, locul său de suflet. La acestea au participat muzicieni care formează acum elita muzicii contemporane românești precum Dan Dediu, Sabina Ulubeanu, Maia Ciobanu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici, Violeta Dinescu ș.a. Așa cum știu că bunicul Aurel este alături de mine de fiecare dată când fac o plimbare în natură, merg la un concert bun sau citesc o carte bine scrisă, așa îmi doresc să fiu și eu alături de el, prin acest festival care să nu-l dea uitării. Într-o lume în care viteza, uitarea sau tristețea par tot mai prezente, cred că un gest mic – trei concerte dedicate memoriei lui – poate aduce mult bine în jur, iar atunci când reușesc să implic în acest demers oameni care l-au cunoscut – foști studenți, prieteni și admiratori –, simt că reușita este și mai mare. Simplul fapt că iau legătura cu cei care l-au îndrăgit mă apropie de el, și atunci când văd în săli tineri care vin să-i asculte lucrările, știu că oricât de complicat ar fi să organizezi un festival de muzică contemporană, nu voi renunța la visul meu: acela de a-l păstra viu în amintirea noastră pe bunicul Aurel – a declarat Maria-Clara Brumariu, inițiatoarea festivalului. PROGRAMUL CONCERTELOR

Luni, 5 mai 2025, ora 19:00 / Institutul Francez din România – Cinema Elvire Popesco

Aurel Stroe - „Polyphnien und Heterophonien” pentru 3 clarinete și violă

Bernard Cavanna - „Fauve” pentru vioară solo

Mihnea Brumariu - „Kompositionklassen versus SCRAP Klassen” pentru vioară solo

Proiecția filmului documentar „Aurel Stroe”

Marți, 6 mai 2025, ora 19:00 / Sala Mare a Institutului Cultural Român

Bernard Cavanna - „Alte Musik” pentru violoncel și pian

Irina Hasnaș – Evolutio II, Trio pentru clarinet, pian și violoncel

Sabina Ulubeanu - „Between Times II” pentru două clarinete, trio de coarde și pian

Aurel Stroe - „Fantaisie quasi una Sonata” pentru violoncel și pian 

Miercuri, 7 mai 2025, ora 19:00 / Universitatea Națională de Muzică din București – Sala Auditorium

Aurel Stroe - „În vis desfacem timpurile suprapuse” pentru clarinet, violoncel, pian și clavecin

Maurice Ravel - Sonata pentru vioară și violoncel 

Aurel Stroe - „Mozart Sound Introspection”, Bagatelle pentru un șir mozartian pentru trio de coarde

SPAȚIILE DE CONCERT

Institutul Francez din România – Sala Elvire Popesco

Institutul Francez din România a fost fondat la București la 30 mai 1924 și s-a extins ulterior la Cluj, Iași și Timișoara. Plasată sub tutela Ministerului pentru Europa și Afaceri Externe, instituția sărbătorește Centenarul în perioada mai 2024 – mai 2025, un prilej de a celebra o sută de ani de cooperare culturală, artistică, academică, lingvistică, educațională și științifică, și, în același timp, de a marca o prietenie cu rădăcini adânci, susținută activ de puterea comunității francofone din România. Anul festiv devine un cadru motivant pentru a contura viitorul, cu baze solid ancorate într-un ecosistem foarte bogat și dinamic, în care se acordă o atenție deosebită tinerilor, creației noi, cercetării, schimburilor și angajamentelor societății civile. 

Cinematograful Elvire Popesco are una dintre cele mai vechi săli de cinema din București și este cel mai frecventat cinematograf de artă din România. Deschis în anul 1974, cinematograful Elvire Popesco este administrat de Institutul Francez din România la București și este membru al rețelei Europa Cinemas din 2007, propunând o programare bazată pe filme de autor, europene și românești.

Sala a fost complet renovată în anul 2012 și beneficiază de un echipament nou, cu dotări tehnice de vârf. După reabilitarea spațiului, sala de cinema are un plus de eleganță dat de scaunele îmbrăcate în culoarea roșie și de corpurile de iluminat integrate în finisajul de lemn al pereților.

www.facebook.com/InstitutulFrancez / www.instagram.com/institutulfrancez// 

www.linkedin.com/company/ifroumanie/

Institutul Cultural Român

Înființat în 2003, Institutul Cultural Român are drept scop principal creșterea vizibilității culturii române în lume, prin derularea de proiecte culturale în care sunt implicați artiști, autori și operatori culturali români. ICR îşi propune iniţierea, organizarea şi dezvoltarea capacităţii asociative, de mobilizare şi convergenţă în jurul unor proiecte culturale de interes naţional a tuturor acelor instituţii şi organizaţii neguvernamentale, asociaţii profesionale şi uniuni de creaţie, a reprezentanţilor societăţii civile şi a personalităţilor independente care pot contribui la îndeplinirea scopului şi obiectivelor Institutului. ICR se adresează publicului din străinătate printr-o rețea care cuprinde 18 institute culturale românești pe trei continente și prin parteneriate cu instituții relevante din afara țării cu care dezvoltă proiecte comune, inclusiv în 39 de clustere din rețeaua EUNIC. De asemenea, ICR încurajează exportul de produse culturale românești prin susținerea participării creatorilor români la festivaluri și târguri internaționale.

https://www.facebook.com/InstitutulCulturalRoman / https://www.icr.ro/ /

https://www.instagram.com/icr.ro/  

Universitatea Națională de Muzică din București – Sala Auditorium

Universitatea Națională de Muzică din București a fost fondată în iunie 1863, printr-un decret al Consiliului de Miniștri prezidat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La acea vreme se dorea ca noua instituție sa includă două școli principale de artă: „Institutul de muzică vocală” și „Școala de muzică instrumentală”, cu filiale atât în București, cât și în Iași. Astfel, la 6 octombrie 1864, „Conservatorul de Muzică și Declamațiune” și-a deschis porțile pentru tinerii dornici să studieze și să devină faimoși în lumea muzicii.

În timp, domeniile de studiu oferite de Conservator s-au îmbogățit și diversificat. În 1900 a apărut prima clasă de muzică de cameră, iar în 1905 prima clasă de compoziție, condusă de Alfonso Castaldi. În perioada interbelică a început studierea contrapunctului, orchestrației, esteticii și istoriei muzicii.

17 iulie 1931 a fost momentul de răscruce în viața Conservatorului din București, la acea dată fiind îndeplinite toate condițiile pentru a-l transforma într-o instituție de învățământ superior, sub numele de „Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică”.

În anii ’40, compozitorul Mihail Jora a preluat conducerea Academiei Regale, imprimând instituției propria exigență și rigoare și menținând în continuare nivelul ridicat al învățământului muzical. După anii ’50 instituția s-a numit „Conservatorul Ciprian Porumbescu”, având în structura sa două facultăți: „Interpretare Muzicală” și „Compoziție, Muzicologie, Dirijat orchestră și Pedagogie”. Numele de „Academia de Muzică București” i-a fost atribuit în perioada 1990-1998, iar după această dată instituția s-a numit Universitatea de Muzică București, printr-o hotărâre de Guvern din ianuarie 2001, devenind Universitatea Naționala de Muzică din București. 

https://www.facebook.com/p/Universitatea-Nationala-de-Muzica-din-Bucuresti-Pagina-Oficiala-100063565842886/ / https://www.instagram.com/u.n.m.b.official/ /

https://www.unmb.ro/

*****

Accesul la cele trei concerte este liber, în limita locurilor disponibile. Mai multe informații despre festival se pot găsi pe site și pe rețelele sociale – Facebook și Instagram.